durerile nu mai conteniseră
chipurile verii se ițiseră cu melancolia orizontului negru
când ai să vii ai să mă găsești expatriat pe litera aleph
însoțit cu greul pământului
să nu-ți fie teamă de leii păzind strașnic
intrarea în palatul universului crepuscular
eu sunt aleph
adică A
nu privi înapoi
orizontul mușcător va vrea să te-nghită
să te ascundă-n materia amorfă a nonființei
dintr-o anumită știință de care m-am descălțat
la intrarea în aleph
ai să-l cunoști pe acel
& pe toți regii vînând nemurirea
cu mult înainte de assurbanipal
te vei rătăci printre stele scrijelate-n cuneiforme
sunt trecutul tău imemorial ești prezentul etern
ființe pure se pierd în alte ființe pure
să nu mă-ntrebi despre alcătuirea internă a morții
cine sunt cei care vorbesc dansând în cerc
așteptând rugăciunea de dezlegare
și nici despre iarba fiarelor
vizibilă o vreme în cimitire
veșnicia nu are gust
dulce-amar a fost păcatul
izbind cu săgeți otrăvite
zeii se pregătesc să apună
făcând să se deplaseze galaxii
ivite din durere
căci durere e viața & moartea
înspre greul pământului
tu
ființa primordială
aleph din ninive
arheologi ai viitorului
pipăind în palma de lut
lumina spălându-te pe față
născând o altă viață genuină
&atât de fericită