chiar dacă timpul e viclean ca un vulpoi
voi scoate adevărul mereu în lumină
destinul se îndreaptă spre vremea de apoi
unde înțelepciunea e un filon de mină.

frica zilei de mâine o bat într-un cui
și o atârn pe a cerului grindă
în cămara nopții tristețea încui
strălucirea stelelor să mă cuprindă.

e toamnă iar a venit cu surprize
pe buzele ei cuvintele au har
romanțele perene anihilează crize
vinul veseliei se scurge în pahar.

călătoresc cu visul nu îmi trebuie vize
fantezii rotesc în carusel solar.