Pădure în prag de toamnă
Ești frumoasă ca o doamnă
Și-ți curg lacrimi pe obraz,
Când te taie… de necaz.

Codrule te-apasă anii,
Fug mistreții, dolofanii…
Sub desișul tău bogat,
Câte suflete-ai culcat?

Codrule tânăr fecior,
Te-ndoaie vântul ușor;
De ești falnic molidiș,
Te fură vântul pe furiș.

Codrule pădure deasă,
Poiana-ți este mireasă,
Pajiștea plină de flori,
Cu oameni de sărbători.

Codrule mi-ești frate bun
Și-o vorbă aș vrea să-ți spun,
Natura te îngrijește,
Dar și omul cât trăiește!