Ascult tăcerea singurătății, o respir...
Stele mici, gingașe, strălucitoare,
înfipte în pânza albastră a cerului
ca niște paiete argintii mă privesc,
îmi zâmbesc.
Și-n liniștea sfântă a așteptării
dorința de mângâiere apare blând,
vise de iubire născând...
Un plâns zgomotos al crengilor
spintecă tăcerea...

Rămân să ascult
plânsul crengilor bătute de vânt.