Ești tu, un tărâm divin

în care umbrele se șoptesc
dintr-un vis într-altul
perpetuând noaptea
povestită în grabă

Sunt eu, opus narațiunii

antagonist al propriei reflecții
o secventă infinit recurentă
a incapacității de a transpune
începutul, magia, morala

Suntem noi, în continuă schimbare

reflectați și reflectanți deopotrivă
stabilim proporția întregului
realizând că aici și acum
nu există în basme.