Înspre ce mă îndrept
Nu aș ști să zic.
Viitorul este mâine,
Azi cad, mâine mă ridic!

Indiferent de ce-o să vie
Am să fiu pregătită,
Cu armele în teacă
Și inima împietrită!

În trecut ma prins slabă
Mi-a furat lacrimi, ȘTRENGARUL
Azi am lecția învățată
Și sufletul prefăcut în aur!

Mi-am scos inima din carne
Și am pus alta din fier,
Ca să nu mă mai rănească
Oameni și îngeri rupți parcă din cer!

Dacă nu mai pot iubi
Nu o să mai simt suferință,
Și nici ochii mei verzui
N-or mai plânge vreo ființă!