La fereastră s-a așezat un nor
mare, neted, alb ca ora unică din mijloc de Iulie
în care lanul nostru de grâu află că s-a copt
și așa, împlinit și obosit,
își așteaptă culegătorii.
Pe masă râde, împlinită, caldă, o pâine mare,
cu miezul alb ca un nor oprit la fereastra bucătăriei
și așa, coaptă și bună, mirosind a femeie și a miez de Iulie,
e hrană și lumină întregii case.
Pelerinul cunoaște pâinea iubită într-un singur cuvânt
dar firimiturile din buzunarele lui
poartă fulgerele și tunetele verii
de fapt, ale Stăpânului ei.