poeziile despre primăvară se scriu, dacă se scriu, sub frigul iernii
lumina din fereastră și cea din casa care se trezește
ne-nvață iar sărutul, mângâierea,
cum se îmbracă și se dezbracă pomii,
și tot ce trebuie să visezi în fiecare anotimp
așa că nu ai de ce să ordonezi silabe și cuvinte
atât timp cât nici o ramură nu poate înflori
fără somnul zăpezii
și nici o floare nu dă rod
fără suflarea celui care a trezit-o.
de nori subțiri e cerul din fereastră plin
zilele ce vor veni, de liniște și pace,
doar câteva secunde se arată,
apoi pe rochia albastră se imprimă.