Mă joc cu degetele prin părul tău
La fel cum vântul de primăvară se joacă prin crengile înmugurite
ale copacilor de pe malul Begăi
Și sunt atât de confuz: sunt muguri cei care se sparg
sau sunt doar speranțele mele?

Parcă deunăzi mă certai, cu ochii tăi verzi,
Că de ce calc iarba cu tălpile goale
Iar eu nu eram în stare să-ți răspund
Pentru că simțeam cum roua mă transformă
Din gheață în frunză

Și simțeam aerul cum mă poartă
Spre acea creangă în care doar lumina ochilor tăi mă fotosinteza
Și eram atât de confuz: să fi fost soarele
cel care a pus frunze în sălcii?
Sau să fi fost privirea ta?