Vreau să spun ce arde-n mine,
În al meu înveliș tăcut.
După uși închise și-ncuiate,
Vreau să-mi strig șoaptele din gând.
Să le-nfășor, lasându-le să cadă
Când păsările-și iau avânt...
Trupul meu - o vai... atât de slab!
... Și totuși inima de neînfrânt...
Alerg, mă zbat - un râu de neoprit...
Oare greșesc?
Vreau să trăiesc așa cum n-am trăit!