nu e ziar
e însăși viața mea plină de coșmaruri
de vise
de care abia reușesc să mă scutur
pentru fiecare anotimp oniricii
înălțaseră un imn deasupra bastiliei
primul imn era în căruța care-l ducea pe andrea chenier spre eșafod
ce rețin eșafodul era mult prea aproape pentru subiectivitatea omului patetic
ce mi-a transmis ,,fii cu băgare de seamă
în secolul în care vei trăi poeții vor fi împușcați
singura gardă de corp a poetului sunt versurile sale
fii cu băgare de seamă
va trebui să te înconjuri în opera tuturor
pentru ca nimeni să nu moară
în vis vei juca tenis
de câmp cu trupuri albe & roșii să ții mingea cât mai mult în teren
visul e singura realitate în care nu vei putea fi omorât”
nu-ți pierde energia cu nimicuri
chiar dacă -ți va fi să trăiești
sfârșitul celui de-al treilea război mondial”
șefii de state
o știu
fără voia ta fără s-o știi fără s- o dorești reprezinți miturile fondatoare
pentru care azi ni s-a pregătit eșafodul primește această mantie de catifea
ca să poți ieși din mulțime
tot ce a trebuit să fie a fost
eugenio d’ors unamuno ortega
s-au scris milioane de pagini cu –nțelesuri
vii precum fildeșii elefanților în drum spre cimitirul elefanților
orașul trepidând de emoția ultimului incaș
va bea din zori & până-n seară o cafea grecească
știind că este contraindicat să privești prea mult zeii
cu atât mai puțin viața lor din olimp din palatul din cer
cum se rescriu cele trei vieți ale puținilor pământeni ce-mi fuseseră dat
spre a-i face să-nțeleagă viața de aur & vârsta recomandată de hesiod
m-am născut între orfeu & argonauți
de curând le monde care nu este ziar
a publicat primul fragment despre orfeu
mai cu seamă despre tragica lui viață
printre argonauții contemporani –în fond- în drum spre eșafod
poemul capătă aripi & nicidecum nu poate fi ajuns din urmă