M-am căţărat în pomul de acasă
până la
crengile groase ÅŸi verzi
şi am simţit curajul.


mai sus
am atins
crengile subţiri şi albe
şi am simţit resemnarea.

deasupra lor
am văzut
crengile goale ÅŸi negre
şi am simţit sfinţii.

atunci

am coborat
până la
clipa când uitasem
cum arată pământul
şi am simţit durerea.

ÅŸi mai jos
până la
locul unde sentimentul dreptăţii
e fagăduinţa
am simţit teama.

ÅŸi mai jos
pânâ la
cerul inimii unui neam
ce mă strigă acasă
şi am simţit
sfiiciunea.