poveștile noastre sunt scrise în ochii noștri
știu pentru că atunci când te privesc urc
până la genele tale până la fruntea ta
și ascult ritmul unei muzici
care îmi marchează pielea ca un bici

uitându-mi durerea ea se ascunde
iar dacă vreau s-o ating ea pleacă
atunci mângâi cuvintele silabă cu silabă
ridic pereți înalți de aer între ele
să nu se piardă cântecul și să doară

sunt singură cu povestea mea în această barcă
ce nu va atinge niciodată țărmul
și ascult ritmul discret al unei muzici
ce îmi marchează pielea ca un bici