Copilăria din palmă

când vreau să revăd
locul copilăriei
îmi las lacrima
să cadă în palmă

se formează o mare
o fâșie de nisip
două lacuri
cresc parcurile
și cartierele unui oraș

undeva
lângă linia vieții
blocul meu
undeva
lângă linia inimii
casa bunicilor

cerul are culoarea
ochilor mei
soarele se naște
din scânteia speranței
vorbele tuturor se aud
din arhive de suflet
mângâierile
au foșnetul blând
al hârtiei

închid ochii
las noaptea feerică să cadă
peste locul copilăriei
și mă întorc
la gura sobei
la poveștile de altădată
la somnul cald
lipit de spatele
bunicilor mei

---

Strada copilăriei

nu pricep, nu, nu, nu pricep
din palma mea lipsește o stradă
strada aceea pe care, deseori
o desenam cu bățul pe nisip
sau pe pământ
luând exemplul tatălui meu
maistrul care construise
o grămadă de străzi
în orașul în care mă născusem

după cum vă spuneam
din palma mea lipsește o stradă
o caut, o caut, n-o mai găsesc
aici strada vieții
aici strada inimii
aici strada capului
aici strada destinului
au apărut multe străzi ale grijilor
ale relațiilor, ale intuițiilor

dar strada copilăriei nu mai este
a dispărut de zici
că n-a fost niciodată
o caut, o caut, n-o mai găsesc
poate s-o fi mutat?

să fie strada aceea dintre nori
pe care pleacă păsările călătoare?
sau poate strada aceea
aflată și mai sus
pe care o privesc
în cele mai senine
dintre nopți?

precum copilul de altădată
iau creionul și desenez
strada copilăriei
pe pagina albă

sper ca tatăl meu
care construiește acum
străzi printre stele
să fie mândru de mine