De vă spun în zori
că sunt umbră
a nopții cuminți
ce-a trecut
nu mă crede nimeni

Așa că un nimeni din mine
se-afirmă
a fi
noaptea cealaltă
vijeliosul ieri
din Moscova
motanul negru
trimisul fidel
al lui Belzebut

Până la urmă viața-i război
dacă se termină c-o moarte
lumea toată-i un nimicit...
Dagda Mor
și-un pâlc de oaste reînviat
pe-un câmp bombardat
cu ochii sori în miniatură
ce vă taie calea
când mergeți
și către sovietici
mult înapoi

Există pete mari în soare
eu am blană ca o nesfârșită gaură neagră
vreau să înghit o planetă vie
ca pe-o carne de lucru
dată prin mașina mea de tocat

"Cele Patru Èšinuturi"
se pregătesc
aprig
de domnia mea
din prea luciosul negru
coșmar
ce-o ia
spre real