să știi mamă
că n-am uitat că m-ai învățat să fiu cochetă
surorile mele sunt martore

mi-ai croit rochie nouă din cicatrici
din lacrimi i-ai pus bretele
sarea lor amară mi-a capsat cu neputințe umerii

nu te-ai gândit
că mă strânge brâul supunerii tale sub bici
un blestem sfâșia nervurile zborului
urzeala văzduhurilor mi-a umplut de găuri negre privirea

într-un crater mi-ai trimis rugile
n-am putut să-i simt gustul lui dumnezeu
pâinea îmi ardea măruntaiele
mă-necam în gunoaie
dar cochetă eram sub flăcări de rană

rochia nouă nu putea fi lepădată nicicum

mă vedeau străinii
cum îi ronțăiam cusăturile de sânge
țipau toate vertebrele

în transă telurică
tu spălai pietrele de sacrificiu
cu ochii noștri uimiți