Mi-am uitat o moarte
În umbra unui cuvânt vineţiu al tãu.
Nu, nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!
Poţi s-o eliberezi!
Nu-mi place culoarea...
Mi-am gãsit o viaţã în lumina verde
A ochilor tãi!
Nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!
Putem locui amândoi în ea
Ca într-un cuib
Ce se leagãnã de dor
Pe o ramurã,
În aşteptarea primãverii absolute.