timpul prin sufletul meu face o promenadă,
armonia se țese cu fire albe de lumină,
speranțele curg repede ca o verde cascadă,
le-am îndulcit cu nectar din stamină.

îi cer timpului să rezolve dileme,
să destrame norii negri și denși,
ninsoarea să acopere lista cu probleme,
toți oamenii să fie de magie cuprinși.

în palatul de cleștar iarna-i o marchiză,
ninsoarea iertărilor, a liniștilor sfinte,
să cadă peste lumea aflată în criză,
în decor de poveste trăind visul cuminte.

vântul răscolește pufoșii nămeți,
colindele răsună în Carpații semeți.