mă îmbăt cu lumină pe-al soarelui pridvor,
îmi umple spiritul cu sacră energie,
iarna-mi așterne-n cale argintiu covor,
mi-a înghețat și neagra nostalgie.

pe inima țării am scris un rondel,
îi cunosc nevoile și o îmbărbătez,
a așezat în lume fericirea de vis,
zi și noapte cu iubire o veghez.

în inima gliei mă simt acasă,
îmi sunt frați și codrii și munții,
cuprind liniștea izvoarelor melodioasă,
ele mi-au înmulțit comorile minții.

este raiul în care s-au format sfinții,
cu iubiri mai prețioase ca arginții.