comorile inimii, credința și iubirea,
nu am să le las de demoni prădate,
trăiesc zile care-mi luminează gândirea,
să răspândesc speranțe verzi și înspicate.

la zidirea raiului cuvântul e o cărămidă,
nu am să las infernul să îl fărâme,
nimic nu mă împiedică să fiu lucidă
și nu mă tem de a vieții asprime.

crezul meu este o bornă de hotar,
nici o furtună nu o să-l doboare,
învăluit cu strălucire de cleștar,
conduce spre stele visuri călătoare.

iubirea mea precum o candelă în noapte,
produce lumină în gânduri și fapte.