sunt un om ce respiră
din moartea altcuiva
în acest univers
plin de morți
poate într- o zi copilul meu
va respira din moartea mea proaspătă
ca un aluat pus la dospit
sau poate voi deveni un nimic
fără trebuință la nimeni
sau un reziduu
aruncat de val la o margine de țărm

știu că nu voi mai fi ceea ce sunt
și moartea mea știe asta
o văd seară de seară
cum dezorientată
mă strigă pe numele mic
și după o pauză de o respirație
mă strigă din nou
pe un nume ce nu- mi aparține