strecor gânduri prin a nopții sită,
ploaia de stele să mi le spele,
nici o parte din viață nu e irosită,
am transformat în bine emoții rele.

nu vreau să moară dorul mă ține vie,
m-a legat de ce iubesc și-mi este drag,
aș vrea și speranța cumva să reînvie,
să crească verde, falnică precum un fag.

nu vreau să uit trecutul plin de optimism,
cu o iubire sacră captată din stele,
am învestit în el valuri de lirism,
perle de emoții s-au format în ele.

am crescut în el în cuib de inocență,
da, da, trecutul magic face-n mine prezență.