se spală Paradisul cu lacrimi de vestale,
fecioarele stelare păstoresc licurici,
eu culeg emoții din aurii petale,
înșirate la brâul codrilor voinici.

cu lumina solară fac zilnic perfuzii,
energia ei să se scurgă în vene,
am alungat din minte iluzii, confuzii,
plantez flori de iubire siderale mirene.

puterea mea de taină e credința,
drumul greu e plin de semne și indicii,
cei doi îngeri îmi veghează ființa,
să nu cad în capcanele negre ale fricii.

las în urmă iertare pentru cei osândiți,
las vorbe mieroase să se simtă iubiți.