C-un mâine mai puţin, c-un ieri mai multă
CunoaÅŸterea ne e ÅŸi timpul trece
Şi doarme-n vipii crud mormântul rece
Ce ne aşteaptă-n stins de stea ocultă.

Cât viitoru-n veci nu o să plece
Nici sufletul, cu-amurgul catapultă
Tu azi la vremea ce s-a dus ascultă
Ţinând-o ca pe florile-n ghivece.

Pe sânge, în al traiului crepuscul,
Când ţi se va aşterne putregai
Tot rostul anilor va fi minuscul.

Sărutul tău luminii să îl dai
Din fapta de-ntuneric fă opuscul
Iertarea să-l citească-n guri de Rai.