Ne sunt străbunii ascunși printre cărbuni,
Plângând cu chihlimbar nemărginirea
Din care, astăzi, doar ne tragem firea
Să devenim, la rându-ne străbuni.

Și frunzele ne rătăcesc prin vânturi
Ce-și cheamă-n taină verdele din ramuri,
Iar foșnetul se zbate printre geamuri -
Surâs înconjurat de mii de gânduri.

Ne scapă răsăriturile printre gene
ÃŽnrourate, prematur sau nu,
Desprinse din ecoul unui... Nu
Sclipind târziu... sau poate prea devreme.

Oricum ne va izbi în lacrimi toamna
Și vom privi ’napoi spre primăveri,
Zâmbind ascuns trecutelor dureri
Cicatrizate-n veri ce-anunță iarna.

Și revolta-se-vor cărbunii din străbuni
C-am tulburat rășina-n chihlimbare,
Că n-am lăsat decât priviri amare
Acelora ce le vom fi străbuni.