simt gustul veacului acru ca oțetul,
acum grijile sunt mai înalte ca munții,
melancolia o simt mai deasă ca brădetul
și griul pătrunde prin cutele frunții.

îmi lipsește sprijinul bărbatului iubit,
mi l-a luat moartea înainte de vreme,
mi-a mai rămas optimismul ciobit,
voi trece cu el prin lupte extreme.

nu pot ieși din al durerii algoritm,
o zi este bună alte șase sunt rele,
are și speranța pierdere de ritm,
mi-o ține tristețea strânsă în curele.

am rămas singură cu multe doruri grele,
tot ce vreau este liniștea din zorele.