lacrimile poeziei inimi sensibilizează,
în țară e nebunie, întunericul votează,
gerul în case pe sub ușă se strecoară,
libertatea e confuză și speranța e fugară.

sunt crize de fericire, armonia e precară,
soarta ne e hotărâtă de-o politică murdară,
sunt și grijile trecute în facturile crescute,
ne luptăm cu ignoranța puterilor cunoscute.

astăzi libertatea este pusă în pericol,
chiar și democrația-i răscolită de viscol,
lumea se confruntă cu tot mai mari nevoi,
timpul umblă razna cu părul făcut vâlvoi.

totuși copii mai fac oameni de zăpadă,
în ninsori cu stele bucurii pot să vadă.