E tot mai frig în oasele mele subțiri
ca măduva creionului de tâmplărie al tatălui meu
cariile au ros totul
și acum
simt tot mai mult răceala
pereților
e un ger de ți se lipește limba
de sticla ferestrei dintre cele două lumi
trag adânc în piept aerul intrat prin efracție
pe sub ușă
la TV se anunță
o noapte cu minus zece grade în termometre
înfofolit în pătura bunicii
pun lemne pe foc
ca să nu-l las să se stingă
apoi cobor în mine pe o funie imaginară
întind pătura
închid ochii
și adorm

prin casă dansează frigul
intrat pe fereastra uitată întredeschisă
nu- i bai zic...
mai pun câte un lemn pe foc
până se face dimineață
apoi o să deschid ușa lui Dumnezeu
care știu că mă va întreba dacă
mi-am făcut bagajul...