și eu și tu
aparțineam unui inconștient colectiv
foarte îndărătnic
cotidianul devenea din ce în ce mai sărac
și-ți scriam despre nonsensul educației
și mai ales
despre sens
pentru care mă pregătisem îndelung
optimist funciar printre cutremure și războaie
transmise în direct în buluceala microbuzelor de navetist
zăpodeni-brodoc decolând de pe o pistă fără pistă
tur-retur
orașele deveniseră migratoare
dar eu credeam cu tărie că visele mai pot salva lumea
și-n această lună de ianuarie cu soare cu dinți
vorbind despre saturnalii și despre kalendae
care au existat cu adevărat precum toate lucrurile
îmi voi putea achita ratele cu oarecare întârziere
din politețea guvernului față de contribuabilii de inefabil
chenzina în loc să crească a început să scadă
am auzit că s-a tăiat și decontarea navetei
în poem și-n viață
amarul
se defragmentează ca-n fracturism
cu lingurița de sirop de arțar a poeților fracturiști
despre care se spune că s-au sinucis
din nu se știe ce pricină a societății de consum întoarsă pe dos
l-am văzut pe obama bându-și urina după opt zile
la exercițiu de supraviețuire bbc
nu am timp de prea multe observații din cotidian
îmi petrec timpul descifrând norii
cum trec din al meu suflet în al tău
desenând nemărginirea
și tu oftezi
știi cât e de lung drumul de la marginea căii lactee
și pînă în axis mundi
în urgia lumii
nu știu dacă voi mai apuca să citesc răspunsul tău
venind din babilon pe jos sau cu bicicleta transmodernă
care să mă ajute să devin supraom