Îmbătător e fumul de tăcere
Suind din umbre către slava largă
De oameni zarva dusă e pe targă
În noaptea care tainele își cere.

Un sâmbure de adevăr să spargă
E gândul treaz, în haină de mistere
Călcând pe mare-n stele austere
Și spre Trident cu luna-n val să meargă.

Citind enigme scriu la lumânare
Dar în peniță tălmăcire nu-i,
Stiloul straie de lumină n-are.

Fiind poetu-n zei ai nimănui
Batiste scot în haz din buzunare
Și lacrimile-n ele mi le-ncui.