atât cât viața mea o să dureze,
voi lupta pentru iubire cu cuvântul,
stau voluntară pe a vremii metereze
și deseori stau de vorbă cu vântul.

să împrăștie în lume senzații, emoții,
duioase ca izvoarele ce alină pietre,
aici în țara unde își duc traiul moții,
unde pâinea de lumină se coace pe vetre.

eu am drumul meu de vânturi măturat,
nu privesc înapoi cu mânie și regrete,
iubirii demiurgice m-am alăturat,
gândurile-mi zboară ca niște egrete.

cu mierea iubirii inima îmi hrănesc,
cu poezia ei pe nimeni nu rănesc.