Mersesem mai departe de tine,
Trăgându-mi ia peste față, în sat.
Nu ți-am zis niciodată dar satele nu înseamnă nimic pentru mine
Sunt numai o temă de lectură, pentru că sunt orășancă.

Dar stelele...

Dar îmi place mult laptele gras, îmi aduc aminte de sticla de plastic cu lapte
Oana mă chemam pe atunci, acum sunt din nou Dorina.
O iubesc pe Dorina
Când mușc din mere mă gândesc că m-a îngrijit ea...
M-aș fi îngrijit mult...

Dorina și-a luat un apartament prin Crângași dar nu a avut noroc de el
În ochi ține o lumină albastră
Dorina mă luminează cu lumina ei albastră
Cu ochii ei
Și cu ligheanul de plăcinte de lângă dig
Cu focul ce purifică tot lângă dig și cu vailingul celălalt de vinete coapte.
De lângă Sebeș, de lângă dig.

Știai că afară se gătesc plăcinte, chiar lângă dig și lângă baraj
Dorina este doctoriță acum sau Mariana nici nu contează
Numele ei
Pe cap țin un porumbel nu vorbi
Îmi țipă că nu mai vine a doua oară în casa deschisă
Mușc dintr-o vânătă coaptă
Lângă baraj...

Dar casa ei a căzut peste mine și mi-a rămas doar un umăr sub ie foarte îndrăgostit.
Dacă este despre vrăji, lasă-mă, să mă dezvrăjesc,
Cămașa sau ia este tot a mea,
Satul imaginar
Cel de sâmbătă
Pe afară trece o mașină și trage tot ghinionul departe,
Este un fel de mașinărie care trece pe afară și nu mă înțelege deloc,
ÃŽn apartamentul ei mirosea a mult parfum,
Și a vinete,
A plăcinte,
La intersecții e totdeauna liniște și totul pare prea grav.

În ochii mei un cântec se-aprinde și mai miros Sânzienele Lui Ioan.

Mersesem departe de tine,
Trăgându-mi ia acum peste tot corpul, de lângă oraș.