Să ne-ntristăm, Marie, de-acuma e prea plin
de-absenţa lui prezentul şi scena este goală
nebunul Prinţ-actorul de o frumoasă boală
muri mai ieri în piesă intrând în rol deplin


Să ne-ntristăm, Marie, de-acuma e prea plin
de golul său amurgul în vasta încăpere
noi mai visăm adesea un chip ca o părere
îmbrăţişaţi în rugă când timpul cade lin


Să ne-ntristăm, Marie, de-acum e prea plin
de-absenţa lui trecutul cum n-a fost niciodată
de taina morţii sale şi naşterea-i ciudată
în scrierile sfinte un loc atât de plin


Dar fericiţi, Marie, noi am găsit un sens
şi ne-am sfinţit, Curato, în golul său imens