Poezia formelor pare brici
Se despart clar umbrele
Nu e loc de stat în mirare
Se scrie gol și clar cu cretă
Se mănâncă cretă se face febră
O rețetă veche din secolul 18
O explozie de forme din secolul 20
Niciodată în secolul 21, telegramă
Parcă a rămas doar scheletul
Parcă am uitat să mai copiem corect
Așa că briciul tocit doare
Ce poetic? Ce sensibil? Ce oroare?
Se despart cuvintele cu ură
Ne trezim în amețeala curcubeului
A plouat n-a plouat suntem vorbe
O blocadă de vorbe mediocre
Mă inundă moftul și placul
Și mă sting ca lumina veacului
Am carne din secolul 20
N-am să mai pot să prind sensul
Deteriorat în camera de maculaturi
Experimente și esențe dependente
Suntem doar oameni prinși în vârtej
Mai puțin mai puțin mai puțin