tu nu exiști cu adevărat și nici eu, îți explic
orice moment e doar acum.
nu-i nimic.

o să-ți povestesc, înainte de a pleca,
câte ceva din ansamblul tău în inima mea.

………………………………………………………………………

noi ne mișcăm încet unul într-altul, cat să nu deranjăm
când nu atacăm, ci doar protejăm
când am ajuns prea adânc și mult prea cumplit
nu simți cat de fragil, trupul meu, te-a primit?

orbi, pe ultima sută de metri, ne regăsim 
buzele tale ard singure locuri în care putem ca să fim

tot ce există și nu ne-aparține,
păcatele noastre din inimi străine
și setea cumplită de dor și de jale, de noi?
conturul visului în care ne-am dezgolit amandoi

………………………………………………………………………

e târziu dar mâinile tale știu, și provoacă
trupul meu, de frică-l dezbracă
ia-mă în brațe, ascunde-mă-n tine
în timpul ce trece, niciodată nu vine

sărută-mă-ncet, și aici, inc-o dată
cu gura ta, de bine și rău vinovată
atinge-mă până când să te strig doar mai pot
căci doar strigătul meu va rămâne din tot

………………………………………………………………………

hai să fugim, e interzis să mai stăm, e greșit
când începutul nostru e deja sfârșit

da-mi ultimul fum de țigară acum
cat buzele mele încă miros a parfum

și te mai simt cum te zbați între coastele mele
când inspir si feresc privirile grele

călăuzește-mă, sa greșesc mi-e atât de ușor 
oarbă, te caut mereu când mi-e dor

………………………………………………………………………

m-ai simțit? m-ai știut? cat de mult, de intens?
doar șoptește-mi. nu, nu caut un sens,
cum să-ți cer când nici eu nu-ți pot da…
și-atunci, ți-aș mai spune așa:

sărută-mă iar, peste tot, da, chiar tu

niciodată însă sufletul, ăsta nu

te-ai teme, iar eu sigur da

sa nu ajung să te iubesc în lipsa ta