Eternul efemer

E liniște... un foșnet scurt...
Un val zboară deodată !
Și cade fără a fi oprit
De nimeni, niciodată...

E liniște din nou...
Însă prevestitoare.
Furtuna se dezlăntuie
Se stinge dar, fără ecou
În somn fără culoare...

Din liniște un val, cu slavă
Se-aruncă în vis feeric
Durează o secundă doar
Și cade în întunteric

E liniște... un foșnet lung
Totul este incert.
Valuri iubirea o străpung
Spărgându-se-n inert.

E liniște...

Ikmar