Lumea se zbate într-un pahar de sticlă crăpat
Pe masa Creatorului cu lacrima-i potop,
Pământu-i cuvertura cenușie pusă pe divin pat,
Omul este furnică ce-și urcă idealul pe-un picior de Ciclop.

Lumea trăiește într-un cub opac plin de păcate
Aruncat de Creator în purgatoriu într-un joc cu destinul,
Omul este o viespe ce-și înțeapă semenul cu virtuți călcate
În picioare , cu remușcări amare ca pelinul.

Lumea este închisă într-o sticlă aruncată în ocean
Plutind în derivă ca o muscă în ceașca de cafea,
Un talaz de neputință o aruncă pe un țărm stâncos ce sfâșâie elan,
Omul e un greiere ce-și cântă suferința grea.

Lumea e strivită în Cartea Vieții cu mistere nedezlegate,
Limbajul divin se închide în coduri și enigme nedescifrate,
Paginile conțin răspunsuri mistice legate
Cu fire incandescente transformând înțelesuri în erate.