Onoarea e uitată,
sâmburele rugăciunii
arde în van toți tăciunii:
poți să mori doar o dată!

Seva amărăciunii
cuprinde tot și nu iartă,
inima ce vrea să bată
și lasă loc minciunii.

Cerul parcă se destramă,
aerul miroase-a teamă.
În timpul nemăsurat

ecourile se rotesc,
de moartea rece amintesc
cu un strai îndoliat.