Iubește-mă acolo, în oglindă,
În moarte, punct cu punct, să mă aduni,
Iar amintirile, mai vreau să îmi întindă,
Ființa virtuală, prin minciuni.

Să mă compui din două părți distincte,
ÃŽn semn de contopire printre oase,
Să dai oglinzii mele doar instincte,
Ce le depui în forme chitinoase.

Oglinda este aici ca un mormînt,
Imaginea îmi tremură prin cioburi,
Tu visele le-aduci ca un descînt,
Dar se vor risipi în mii de colburi...

Concentric, printre cercurile toate,
Doar sufletul îți spune noapte bună,
ÃŽn dialog nocturn c-o entitate
Poetului-poet luat împreună.