ce mi-a rămas este un gram de solitudine
bazat pe corectitudine
te iubeam pe longitudine
ÅŸi latitudine
sentimente cu atâta amplitudine
exprimau o imensă gratitudine
la fel servitudine
erai sinonimul stării de beatitudine

mai târziu ai afişat un aer de solicitudine
evocând probleme o multitudine
cu aceeaşi nonşalantă consuetudine
cădeai în desuetudine

normal am fost cuprins de inchietudine
apelând la vocala plenitudine
amintirile de o covârşitoare magnitudine
aveau perfectă similitudine
fără loc în inima mea mică mare cu certitudine
te-am aruncat pe hârtie luând atitudine