“Muntele si furnicile”





Ca dascăl, i-ai pus cartea în mână
românului, ce nu știa
prea bine istoria ta strabună
și nu știa sau nu putea.

Titan apostol cu robă albă
ce ai slăvit al morții miez,
o lume intreagă în fruntea-ți dalbă
ți-a răsunat al țarii crez.

Și te-ai zbătut umil martir
să faci văzut trecutul
iar Dumnezeu te-a uns cu mir
să luminezi nevrutul.

Tu munte ai fost, furnici suntem
acum și întotdeauna,
zadarnic plâng și acum te chem
pe cer tu mi-ai fost luna.