Zace frigul lejer printre blocurile murdare
inalte, afumate de negreală, cu geamurile sparte
zace frigul sub cojocul rupt al femeii cu buze amare
un ban alunecă sfios printre niște degete uscate.

O mână osoasă răsare din trunchi
cu pielea zbicită de urme de bici
te înfioară firele de sânge ce i se preling din ochi
si-ți zici “O … nu mai trec în veci pe aici!”.

Figura cu riduri, cu zbârciuri și păr argintiu
e aceeași ce legende-ți spunea la foc
numai că cea din față gustă din acel auriu
iar trupu-i se va îmbălsăma în miros de soc.

Paralizat de mâini, de picioare, de față, de trup
cu sufletul greoi animându-i ființa
un copil e transportat în brațe spre stup
mai în spate mama își suspină dorința.