năvăleau oștiri
prin carnea-i muncită
de spasmele nopții

trupuri nădușite
cu minți tulburate
de trufie
cu mâini fluturând
fiare lucitoare
cu ochii roșii
de ură
și vină
cu fețele năclăite
cu sânge
se-avântau în luptă
copleșiți
de neagra
murdară lumină

e noaptea blestemată
de marți

dar nu-i nimic

îl așteaptă
oaspeții de dincolo
de moarte
cu ochii lucind
a noapte

într-un târziu
își va lăsa carnea grea
în falangele durerii
trupul ostenit
pe lespezi răcoroase
răpus de vină
va cădea

adormind
cu ura strânsă-n
pumni
și gura-nsângerată
ce-n măruntaie
latră