iubito de la capătul lumii

mă privești cu ochii aceștia cifrați

sperând să-mi rotesc degetele în jurul chipului tău

făcând un mic număr de scamatorie

un vârtej care să-ți mângâie pleoapele

deschizând porțile ferecate ale urechilor

te trag de părul plastic cârlionțat vino mai aproape fată nărăvașă

îți scot și limba metalică din gură să te aud mai cu putere

că de nu formez 767 – S.O.S. – strigând după ajutor

salvați sufletele noastre mute



tu-ți uzi plantele

vorbești nițel cu ele au fost singure toată săptămâna

prepari ciuperci la grătar cu brânză, mărar, după aceea mai citești ceva

eu sunt în junglă un leuț – coamă zburlită

plin de scaieți (tu crezi secrete) mă-nțeapă, n-are cine să-i scoată

rămân o fiară neîmblânzită

fug într-o peșteră, ghearele zgârie pereții de durere

și apare închipuirea unei iubite de la capătul lumii

o leoaică singură și nefericită



ea seamănă cu mine, este ca mine, am văzut-o cândva

într-o lume abandonată în care m-am întors pentru o clipă

am avut infinitul negru și dulce în fața mea mască

(de uimire, nu de fetească sau de-o minciună strict masculină)

i-am simțit fiorul de la cap până la coada ce-a rămas certă

rotindu-se-n lumea inertă precum un avion cu elice

striga: ia-mă și pe mine-n zbor!

uite așa am rămas cu ochii albaștri fixând cerul

dorința sa animalică mi-a descătușat tot misterul

am murit lent dansând striptease un melc fără cochilie



iubito de la capătul lumii

îți spun adio, m-arunc în jungla asta să pun stăpânire pe toate felinele

să nu mă transform într-un șoricel, dar să știi

în inima mea va rămâne mereu un colțișor verde

foișorul nostru în care ne vom retrage-n iubire

un paradis numit speranță

și amintire