la marginea pădurii jumătate om
îmi număram degetele până la zece
te căutam floare într-o palmă de pământ
uitasem să plâng cu lacrimile în tine

așteptam să se desfacă zorii în petale
colorate a tine te deschideau spre inima mea
înca putin
frunzele se vor împleti nopților poveste
jumătate vis
jumătate noi
eram un faun așteptând nemurirea argintie

la marginea pădurii
încă îți mai scriu numele cu îngerii între aripi
câte unul pentru fiecare literă
să îi iubești jumătate om