Ploaia ne apasă,
Ne lasă fără viață.
Noaptea ne seduce,
Lăsând un aer dulce.
Focul ne-nfierbântă,
Ne cheamă tot la luptă.
Pământul ne adoarme,
Ne-mpinge către arme.

Și atunci din puterile mele
Cer de la lumină stele,
Ca haosul din gândul meu
Să nu devină tot mai rău.

Zeule, ție îți mulțumesc,
Că-mi îngădui să trăiesc