dragă mamă,
tu știi că te privesc
de fiecare dată când soarele răsare?
pui streașină palma la ochi peste hotare
aștepți un semn și soarele apune iară și dispare

la mine-n această cămară
vorbesc pe-o altă limbă cu pereții
aceștia-mi sunt profeții care-mi vestesc că astă-seară
va curge sânge-n călimară
și eu pe mine mă voi spovedi:

serait-ce la fin du monde aujourd’hui?

dragă mamă, nu ți-am spus
de când s-a aprobat decesul ca probă olimpică
m-am angajat la o fabrică de carne de tun
și tot încerc să îi dau un upercut sorții
m-am apucat serios de băutură și tutun
îmbolnăvit de farmecele poeziei
delirului și stratului de fum
și arde dorul cu flacără de candelă
și corpul mi-este scrum
nici durerea nu mă mai iubește
a obosit de-atâta drum prin spitale, mă urăște

trăiesc într-o lume în care totul se repetă
se pare că nimănui nu-i pasă de a mea stare
și mă întreb temut că-n infinit mă voi topi:

puis-je mourir aujourd’hui?

dragă mamă,
de când am aflat că nu sunt singur la părinți
că mai am un frate pe care nu l-am văzut niciodată
am înțeles că, în sfârșit, pot fi și eu alintat
de dragul meu tată
drept băiatul cel mic
așa am reînceput să desenez avioane cu degetele
pe ferestrele aburite
aici este ger
aș fi preferat să fie un înger
care să mă sărute pe frunte
numai el poate fi mereu și pretutindeni
în pământ sau în cer
fratele meu cel mai mare

dragă mamă,
la tine se rezumă universul cuvintelor
și cea mai frumoasă dedicație pe care ți-o pot face
nu este această poezie
pe care nici nu o pot numi poezie
ci doar o stare care se repetă
de fericire sau tristețe când mă gândesc
la singurul cuvânt ce-mi vine-n minte
„mamă“

dragă mamă,
tu știi că te privesc
de fiecare dată când soarele răsare?
pui streașină palma la ochi peste hotare
aștepți un semn și soarele apune iară și dispare