Am un picior de lemn
și un ochi de zăpadă,
trec pe o punte
peste două genuni
între inima ta
și un șifonier cu minciuni.
"Ferește-te!", spune ea, trec doi nebuni
alergând cu spatele;
își privesc umbrele toată ziua
și se cred ceasornice,
dar vor ajunge înaintea noastră.
Mai bine ne oprim la marginea lacului
acestuia
așteptând primăvara.
Știu că îmi vei curăța toate rănile,
iar eu
te voi iubi.