o latură între cer și pământ întind
eu sunt și lipsesc nu simt
mă rup de real mă sfâșâi mă dor
mă înalț dintr-un salt de picior
conuri de umbră învârt și văd
cum arde iubirea-ntr-un strigăt
o latură am întins între cer și pământ
mă simți tu eu lipsesc cănd sunt
îmi îmbrac pielea de lacrimă
mă sfâșâi mă dor plângăndu-mă
așezat într-un colț de mină
somniferă vreau să se facă lumină
între piramide de trupuri arsură
să-mi fie iubirea întinsă latură
între susul și josul ceresc
sunt și nu simt căci lipsesc