Cântecul dorințelor

Iubește marea și nisipul,
Pe stâncă stai și meditează,
Rămâi uitat, la fel și timpul,
Întoarce-te, hai la amiază !

Primesc sărutul tău la poartă,
E pentru mine floare neagră,
Îl voi păstra și a mea soartă
Nu va ucide limba sacră.

Iubește soarele și luna
Ce stau îmbrățișate-n zare,
Strecoară-n palma albă huma
Și modeleaz-o-n neagră floare.

Vino, pe urmă-n casa mea
Și picură-n suflet căldură,
Pământul arde gura rea
Și inima o face pură.

Ești om creat după tipar,
Vechiul tipar de catifea,
Așa cum cerul este clar
Mi-e clar – Te vreau în viața mea !